mistic…

sunt visul tau de seara revarsat prin verdele copacilor, care umbla desculti prin iarba proaspata, mirosind ca roua lacrimilor de stele, ce dau mai multa stralucire micilor licurici, care imi farmeca visul de seara, ce se va revarsa prin sangele tau de culoarea iubirii.

copacii vor alerga toata noaptea si inimile noastre vor inverzi, bucurandu-se de jocul lor inocent, copaci ce vor creste prin noi, infrunzind, inflorind si imbatranind asemenea iubirii din noi

ma caut, privind, candoarea florilor, verdele crud al primaverii, limpezimea din culorile vii ale curcubeului, zambetele puilor de om.

ma hranesc, cu sunetul acustic al chitarilor, cu sunetul vocii tale care-mi rasfata simturile si-mi coloreaza sufletul.

ma limpezesc, in lumina ochilor tai magici, in sclipirile de opal ale aripilor de ingeri, in izvorul fermecat ce se revarsa din zambetul tau.

ma simnt, batand in aceeasi inima ce pulseaza ritmic in pieptul tau, zburand cu aceleeasi aripi pe care un inger ni le-a daruit in noaptea cand trupurile noastre s-au impletit firesc cu miracolul din culorile fara de sfarsit ale curcubeului.

candida tacere

ma simnt ca si cum timpul s-a oprit in loc. e un fel de sentiment de atemporal. tacerea se amplifica usor si de loc apasatoare. e ca un foc mocnind in semineu, placut si caldut. ma simnt confortabil si nimic nu ma preseaza. un singur gand imi invaluie fiinta, dragostea mea pentru tine. tu, ingerul meu de opal imbratisandu-ma cu aripile tale moi, imense si pline de lumina. e tot ceea ce mai vreau sa simnt si sa aud prin pulsul tacerii care m-a cuprins. pulsul continua sa bata. insa timpul s-a oprit in loc. e ca un fel de moarte clinica. o moarte prin care iubirea continua sa traiasca si timpul nostru devine plin de culori, infailibil, fara de timp…

iubire. dansul magic al pasiunii…

sunt atat de aproape, de visul, pe care culorile sufletului tau, l-au adapostit intr-un simplu tablou, din care dorinta si pasiunea mistuitoare, apar, parca sugestiv creionate, printr-o flacara amplificata de o ardere fara sfarsit, desavarsita de dansul magic al culorilor. ma vreau parte din el. simnt cum trupul imi arde si buzele imi sunt insetate de sarutul tau. caut bratele tale care sa-mi cuprinda trupul fierbinte, topit in sticla clepsidrei timpului tau fara granite si plin de magie. ne vom topi desavarsit intr-un dans senzual ca cel al culorilor, transformandu-ne visul in bucurie, in iubire, in lumina, intr-un imens curcubeu cu miros de ploaie amestecat cu soare.

culori de suflet…

am sa m-ascund in privirea ta, doar, pentru ca ochii tai magici sa-mi simnta caldura luminii, ce s-a cuibarit, mai mult ca niciodata, acolo, in ungherul secret al timpului meu de iubire…

ti-as darui cu bucurie toate culorile mele, metamorfozate pe rand, in fluturi diafani, atunci  cand lumina razelor de soare imi va saruta fiecare puls al inimii si in mici licurici, cand prin magia noptii, gingasa luna imi va prinde intre pleoape zambetul tau pentru care trupul meu ar inverzi in trupul tau ca o vesnica si-nmiresmata  primavara…

prin sunet de chitara…

sunt oameni atat de minunati pe care Cel de Sus i-a trimis special sa ne incante sufletele, sa ne bucure auzul si sa ne faca sa zambim, sa ne simtim mai frumosi si de ce nu speciali, atunci cand ei ne rasfata cu muzica si poezia sufletului lor. un astfel de om este, pentru mine, si sper si pentru voi,  d-l Mircea Vintila, un om special cu un suflet magic si pe care am avut bucuria sa-l intalnesc intr-un timp al existentei mele. imi permit sa postez cateva clipuri care mi se par speciale ca si atmosfera. veti vedea si cred ca veti fi la fel de incantati ca si mine 😀 

 

prin timpul meu de iubire…

printre anotimpuri…

asemenea anotimpurilor se deruleaza si timpul nostru. azi e o zi de iarna, atat de frumoasa, pentru ca, printesa Iarna a decis sa iasa la plimbare cu fulgii ei mari si pufosi, printre care si noi vom dansa, plutind, aidoma lor in zborul lor usor catre pamant; maine poate fi tot o zi de iarna, un pic mai geroasa care ar putea simboliza o stare de inghet a fiintei, in sensul ca putem fi mai reci cu noi insine, cu cei din jur sau pur si simplu fara chef de viata. dar dupa lungul si marele inghet dintre norii pufosii care-au cernut atat timp stelutele de gheata,

 

 apare o fermecatoare raza de soare menita sa ne insenineze existenta spirituala si plina de aventura prin acest timp plin de culori, flori, pasari , iubire si viata. da, este cea de-a doua printesa a anotimpurilor, Primavara- imbracata intr-un vesmant tesut din firul ierbii. ea, simbolizeaza timpul renasterii fiintei din noi, bucuria cu care privim in jur fiecare zambet al puilor de om, fiecare copac inflorit, fiecare necuvantatoare, in trecerea ei mai mult sau mai putin efemera, prin aceasta existenta.

 

vor venii pe rand si celelate doua anotimpuri. dar sa nu le grabim. mai bine sa ne bucuram de fiecare timp de anotimp ce uneori curge mult prea repede si sa nu uitam sa dam un sens fiecarei secunde ce se scurge. iubiti timpul vostru, e important sa visati, sa zburati, sa fiti frumosi si plini de lumina. fiti magici precum anotimpurile…

 

…I like Chopin

…Tu, dragoste, imi colororezi chipul, fie si numai cand zambetul  lui imi adulmeca pofta buzelor dornice de sarutul cu aroma de el. Imi acorzi fiecare ritm al inimii , impletindu-l cu lumina magica din ochii lui ce-mi  zambesc, din timpul lui in timpul meu, rasarindu-ma in magicul curcubeu ce-a rasarit in sufletul lui….

sentiment…

in inima mea a inflorit un trandafir de culoarea iubirii pe care doar frumusetea inimii tale il poate face fericit……